miercuri, 10 ianuarie 2018

De ce nu e bine când e rău


Eu nu le prea am cu Biblia, dar ceva tot s-a prins și de mine dacă tot m-am uitat la Iisus din Nazaret de 328 de ori: pilda cu femeia păcătoasă care mi-a mers la inimă pentru că amărâta n-a murit turtită sub pietrele aruncate tocmai de cei care apelau la ,,serviciile” oferite de ea.
D-aia am și eu niște povestioare de vreau să vi le spun cam așa:

Empatie de 50 de lei, vă rog!
Stoarsă de vlagă după multe săptămâni de veghe prin spitale lângă trupul murind al mamei sale, pe la 9 seara, Mihaela a băgat 50 de lei și numărul de telefon în buzunarul hulpav al asistentei de pe salon și a rugat-o să o sune dacă starea bătrânei se înrăutățește peste noapte, apoi a plecat acasă să-și tragă sufletul stors de prezența morții. 
A revenit la spital la prima oră și a găsit salonul gol; mama ei nu era la terapie intensivă, ci la morgă dusă de la 9.30, la scurt timp după ce ea vârâse bancnota în buzunarul asistentei.

Moș Crăciun cu plicuri d-albe
- Doamna M, sunteți mama lui Ariana?
- Da. S-a-ntâmplat ceva?
- Nu, dar știți că strângem bani pentru Moș Crăciun și dumneavoastră nu apăreți pe listă.
- Care listă, doamnă, că eu nu știu să fi discutat despre asta la ședință?
- Lista pentru doamna învățătoare, de Moș Crăciun. Noi am hotărât să-i dăm banii, că mai bine își ia ea ce vrea decât să-i luăm noi ceva să nu-i placă. Aveți 100 de lei acum sau trimiteți cu Ariana?

Un dosar de pensie                                 
V vrea să se pensioneze. I-o fi ajuns și lui după atâția ani. Se duce cu jalba-n proțap la cadre, cadrele verifică pe unde a lucrat și-l trimit la alt departament să-și ia adeverința de vechime și de acolo. La departament i se confirmă că i se va elibera adeverința de îndată ce se primește dosarul de la cadre. 
- Care cadre? întreabă V ca prostul.
- Cei care v-au trimis la noi. Ei au dosarul complet și noi nu putem da adeverința până nu ne trimit ei actele doveditoare.
- Păi, de ce m-au trimis aici după adeverință atunci?
- Așa e procedura. Știți ceva? Nu cunoașteți dumneavoastră pe cineva mai sus care să dea un telefon la cadre ca să ne trimită mai repede actele după care să facem adeverința pe care să o duceți apoi la cadre? Altminteri, să știți că poate să dureze și câteva luni până primim actele și facem dosarul.
- Nu durează oricum câteva luni? întreabă iar V ca prostul.
- Tocmai. Va dura și mai multe luni.

Morala e de înfiorătoare simplitate: corupția roade mortal din fibra oamenilor, indiferent de profesia lor.
Polițișii nu sunt mai corupți sau mai proști decât părinții care pun bani în plic pentru doamna, nici decât doamna însăși care ia plicul de Crăciun, 8 Martie, aniversare și alte ocazii fericite.
Polițiștii nu sunt mai ticăloși decât infirmiera care nu-ți schimbă cearceaful decât dacă îți cad accidental 10 lei în buzunarul ei sau decât medicul care trece indiferent pe lângă mațele tale dacă nu sunt cumva și 200 de lei scăpate prin ele.
Polițiștii nu sunt mai mișei decât taximetristul care îți cere 50 de lei să te ducă la 11 noaptea acasă preț de 3 kilometri.
Polițiștii nu sunt mai jegoși decât judecătorii care eliberează din închisoare marii corupți după câteva luni în care aceștia au scris mai mult decât ar fi omenește posibil și fără a verifica o secundă dacă ,,operele” măcar există.
De câte ori ne dezlănțuim asupra unei categorii profesionale, subminăm nu doar autoritatea ei în societate, ci și propria noastră încredere în ei și asta nu e bine. 
Nu e bine să ne tăvălim în rău crezând că-i roade doar pe alții, nici să ridicăm piatra când noi înșine dăm telefoane la ,,cineva mai sus”, iar ,,cinevaul” sună mai departe în loc să schimbe procedurile, ușurându-le.
Diavolul râde de câte ori ne asmute pe toți împotriva medicilor, căci așa nu-i mai vedem pe cei buni dintre ei, cei care își țin pacienții de mână mângâindu-i și dându-le speranță.
Nici să-i considerăm pe toți polițiștii Garcea nu ne ajută când sunt destui Radu Gavriș printre ei care abia de mai ajung acasă la familie în zbaterea lor de a-i găsi pe cei pe care noi îi reclamăm. 
De profi nu vă mai spun, că am un teanc de teze de corectat și nu prea mai am mult timp de risipit.
Dacă lucruile merg prost pentru noi toți e pentru că am contribuit la asta urându-ne între noi și disprețuind autoritatea la fel cum Lucan sau Burnei disprețuiau reglementările ce i-ar fi împiedicat să facă experimente medicale, profesorii ROFUIP-ul, oamenii legii legea însăși. 




Un comentariu: